Risipa alimentară în Europa și România: cât aruncăm și ce putem face diferit
Risipa alimentară este una dintre acele probleme care par abstracte până când sunt puse în cifre și devin imposibil de ignorat.
Risipa nu mai este de mult doar o problemă morală sau de mediu ci și una economică, cu impact direct și major asupra resurselor, costurilor și modului în care funcționează societățile moderne.
În fiecare an, milioane de tone de alimente ajung la gunoi, în timp ce costurile de producție și consum cresc constant.
În Uniunea Europeană, aproximativ 59 de milioane de tone de alimente sunt irosite anual, ceea ce înseamnă în jur de 131 kg per persoană, pe an. Valoarea economică asociată acestor pierderi este estimată la peste 130 de miliarde de euro (Sursa: Eurostat, 2023).
Dincolo de dimensiunea economică, problema este și una structurală: mai mult de jumătate din această risipă nu vine din industrie, ci din gospodării. Cu alte cuvinte, cea mai mare parte a problemei începe acasă.
Unde apare, de fapt, risipa?
Deși tindem să asociem risipa cu supermarketurile sau restaurantele, realitatea este diferită.
În Europa, distribuția risipei alimentare este aproximativ:
- 53% gospodării
- 20% procesare alimentară
- 11% producție agricolă
- 9% restaurante și servicii HoReCa
- 7% retail
Aceste numere dovedesc că risipa nu este doar o problemă de sistem, ci una de comportament zilnic. Iar asta înseamnă că soluțiile nu trebuie să fie doar industriale, ci și individuale.
Situația din România
În România, fenomenul urmează același tipar, cu date chiar mai îngrijorătoare.
Conform Eurostat, deși totalul deșeurilor alimentare este mai mic decât în alte țări, cantitatea generată în gospodării este semnificativă. În această categorie, România generează aproximativ 120–130 kg de deșeuri alimentare per persoană pe an, semnificativ mai mult decât media UE (70 kg per persoană). România se situează printre cele mai ridicate valori, fiind depășită doar de Portugalia, care se apropie de 130–135 kg per persoană.
Alimentele irosite cel mai frecvent sunt pâinea, fructele și legumele, mâncarea gătită în exces. Aceste tipare indică o problemă mai degrabă de planificare și utilizare decât de acces la alimente. Cumpărăm mai mult decât consumăm, gătim mai mult decât este necesar și nu reușim să valorificăm complet resursele.
Impactul real: mai mult decât mâncare aruncată
Risipa alimentară nu înseamnă doar alimente pierdute ci și energie consumată inutil în producție și transport, apă irosită pentru cultivarea alimentelor, emisii de CO₂ generate de deșeurile organice, costuri directe pentru gospodării și companii.
La nivel global, aproximativ 8–10% din emisiile de gaze cu efect de seră sunt asociate cu alimente care nu sunt niciodată consumate (Sursa: United Nations Environment Programme). De aceea, reducerea risipei este una dintre cele mai rapide metode de a reduce impactul asupra mediului fără schimbări radicale în stilul de viață.
Ce putem face diferit: soluții pentru reducerea risipei alimentare
Deși gospodăriile sunt principalul contributor în România și în UE, o parte din risipă apare înainte ca alimentele să fie cumpărate. În retail, produsele perisabile (în special fructele și legumele) pot pierde din prospețime din cauza umidității și a gazelor naturale eliberate în timpul maturării.
Soluții precum CoolSaver folosesc zeoliți pentru a controla aceste condiții în spațiile frigorifice, reducând rata de degradare și prelungind durata de viață a produselor.
Același principiu este aplicabil și în gospodării. Produsele CoolSaver pentru frigider și congelator ajută la menținerea prospețimii alimentelor mai mult timp, reducând riscul ca acestea să fie aruncate.
Dar niciun produs nu va putea compensa continuarea unui comportament iresponsabil când vine vorba de gospodării, principala sursă a rispei. Cu toții putem face ajustări mici și constante care să reducă risipa: planificarea mai atentă a cumpărăturilor, utilizarea completă a ingredientelor, depozitarea corectă a alimentelor, reutilizarea resturilor în rețete noi. Și, din ce în ce mai mult, transformarea resturilor inevitabile în resurse.
Chiar și în cele mai organizate gospodării, există resturi care nu pot fi evitate: coji, zaț, resturi vegetale. Acestea nu trebuie să ajungă la gunoi.
Compostarea permite transformarea lor într-un fertilizator natural chiar și într-un apartament, reducând simultan volumul de deșeuri, costurile asociate și impactul asupra mediului.
În contextul creșterii prețurilor la îngrășăminte, acest beneficiu devine și unul economic.
Datele arată clar că risipa alimentară este o problemă majoră în Europa și că, în România, aceasta este concentrată în mod disproporționat în gospodării.
Schimbarea acestei realități va depinde de multiple soluții, implementate zilnic și în lanțul de distribuție și, mai ales, acasă. Tehnologia poate contribui la acest proces, atât înainte de consum, prin soluții care reduc degradarea produselor, cât și după, prin prelungirea duratei de viață a alimentelor și prin transformarea resturilor inevitabile în resurse.
