Comunicare

Cât te costă, de fapt, gestionarea deșeurilor alimentare din restaurant?

Ai un contract cu o firmă de colectare a deșeurilor, primești o factură în fiecare lună și știi, cu aproximație, cât te costă să scapi de resturile alimentare generate de restaurantul tău. Este o cheltuială previzibilă, inclusă în bugetul operațional, pe care probabil nu o analizezi foarte des.

Dar dacă ai aduna toate resursele pe care le consumă gestionarea acestor resturi, ai ajunge la aceeași sumă?

Într-un restaurant, costul deșeurilor alimentare începe înainte ca acestea să fie preluate de operatorul de salubritate. Cineva trebuie să le separe, să le transporte din bucătărie până în zona de depozitare, să curețe recipientele, să gestioneze eventualele probleme de igienă și să țină evidența cantităților generate.

Fiecare activitate consumă timp, materiale sau spațiu. Iar atunci când toate sunt privite împreună, imaginea economică poate arăta diferit.

Dacă nu știi cât te costă sistemul actual, cum poți evalua corect dacă o alternativă merită investiția?

Cele 6 categorii de costuri pe care merită să le incluzi în calcul

1. Colectarea și transportul: cât plătești efectiv pentru ridicarea resturilor?

Acesta este cel mai vizibil cost și, de obicei, cel mai ușor de identificat.

Verifică facturile și condițiile contractului cu operatorul de colectare. Plătești un tarif fix lunar, în funcție de volumul recipientelor, de cantitatea ridicată sau de frecvența colectării? Există costuri suplimentare pentru ridicări neprogramate ori pentru creșterea capacității?

Pentru un restaurant cu activitate sezonieră, diferențele pot fi semnificative. O lună cu multe evenimente, un weekend prelungit sau o perioadă cu trafic turistic ridicat pot genera mai multe resturi și poate necesita o frecvență mai mare de colectare.

Încearcă să calculezi costul pe kilogram de deșeuri alimentare colectate. Dacă nu cunoști cantitățile, începe prin a le măsura timp de câteva săptămâni. Vei obține astfel o referință utilă pentru orice decizie ulterioară.

2. Timpul personalului: câte ore de muncă sunt dedicate gestionării resturilor alimentare?

Într-o bucătărie profesională, gestionarea deșeurilor face parte din rutina zilnică. Tocmai de aceea, timpul consumat poate trece neobservat.

Un angajat separă resturile, altul transportă recipientele, cineva spală și dezinfectează containerele, iar la finalul zilei trebuie verificată și curățată zona de depozitare. Fiecare operațiune durează câteva minute. Însumate, acestea pot reprezenta un număr considerabil de ore.

Un exemplu simplu: dacă echipa petrece în total 20 de minute pe zi cu manipularea, transportul și curățarea recipientelor pentru resturi alimentare, într-o lună cu 30 de zile se acumulează 10 ore de muncă. La un cost intern orientativ de 40 lei/oră, acestea reprezintă 400 lei lunar sau 4.800 lei anual.

Este importantă însă o distincție: această sumă reprezintă valoarea timpului de lucru alocat, nu automat o economie financiară care ar putea fi realizată integral. Dacă personalul este deja angajat și timpul eliberat nu reduce orele plătite, beneficiul poate apărea sub forma unei capacități suplimentare pentru alte activități.

Pentru a face un calcul realist, urmărește cât timp este dedicat efectiv gestionării resturilor, de către câți angajați și în ce momente ale zilei.

3. Consumabilele: cheltuieli mici care se repetă permanent

Sacii menajeri, produsele de curățare și dezinfectare, recipientele deteriorate și materialele utilizate pentru întreținerea spațiului de colectare generează cheltuieli recurente. Individual, acestea pot părea nesemnificative. Dar, într-un restaurant care funcționează zilnic, consumul se acumulează.

De exemplu, dacă sunt utilizați în medie șase saci pe zi, la un cost de 1 leu fiecare, cheltuiala ajunge la aproximativ 180 lei lunar și 2.160 lei anual, doar pentru această categorie. La aceasta se adaugă celelalte materiale folosite pentru manipularea și igienizarea recipientelor.

Verifică achizițiile din ultimele trei luni și încearcă să separi consumabilele dedicate deșeurilor alimentare de cele utilizate pentru curățenia generală. Scopul este să obții o imagine cât mai precisă, fără să atribui gestionării resturilor cheltuieli care ar exista oricum.

4. Spațiul ocupat: cât valorează zona dedicată depozitării temporare?

Într-un restaurant, spațiul este o resursă limitată. Bucătăria, zonele de pregătire, depozitele, spațiile frigorifice și traseele de circulație trebuie organizate astfel încât echipa să poată lucra eficient. Recipientele pentru resturi alimentare ocupă și ele spațiu. 

În funcție de volume și de frecvența colectării, poate fi necesară o zonă dedicată, cu condiții adecvate de igienă și acces. Cât de mare este această zonă? Ar putea fi organizată diferit dacă volumul resturilor depozitate temporar ar scădea? Există activități care ar beneficia de spațiul eliberat?

Nu orice metru pătrat ocupat poate fi transformat într-o economie directă. Dacă restaurantul plătește aceeași chirie indiferent de organizarea spațiului, beneficiul este mai degrabă operațional. Dar într-o bucătărie aglomerată, spațiul disponibil poate însemna circulație mai bună, depozitare mai eficientă sau posibilitatea reorganizării unor procese. Costul spațiului trebuie evaluat în funcție de utilizarea alternativă reală, nu doar prin înmulțirea suprafeței cu chiria pe metru pătrat.

5. Igienă și probleme operaționale: cât costă să menții situația sub control?

Resturile alimentare conțin umiditate și materie organică, iar depozitarea lor temporară poate crea probleme dacă recipientele și spațiile nu sunt gestionate corespunzător. Mirosurile, scurgerile, murdărirea recipientelor și riscul de atragere a dăunătorilor necesită atenție constantă.

Pentru un restaurant, costurile pot include curățări suplimentare, consumabile, intervenții de igienizare sau servicii specializate atunci când apar probleme. Este util să diferențiezi cheltuielile obișnuite, necesare pentru menținerea standardelor de igienă, de costurile generate de incidente.

O întrebare practică pentru manager este: cât timp și câte resurse consumăm pentru a menține zona de deșeuri în condiții corespunzătoare? Răspunsul poate arăta dacă sistemul actual este suficient de eficient sau dacă generează activități suplimentare care ar putea fi reduse.

6. Monitorizare și administrare: cât timp consumă gestionarea documentelor?

Gestionarea deșeurilor alimentare presupune și o componentă administrativă.

Restaurantul trebuie să cunoască obligațiile care i se aplică, să urmărească fluxurile de deșeuri, să păstreze documentele relevante și să organizeze informațiile necesare evidențelor și raportărilor.

Într-o afacere independentă, aceste responsabilități sunt adesea preluate de proprietar, manager sau o persoană care se ocupă deja de numeroase alte activități. Cât timp este necesar pentru verificarea documentelor, centralizarea cantităților, comunicarea cu operatorul de colectare și pregătirea informațiilor solicitate?

Chiar dacă aceste activități nu generează o factură separată, ele reprezintă timp administrativ alocat.

Totuși, o parte dintre obligații vor exista indiferent de metoda aleasă pentru tratarea resturilor. Prin urmare, timpul administrativ nu trebuie considerat integral eliminabil prin achiziția unui echipament.

Ce s-a schimbat în legislație și de ce merită să îți reevaluezi practicile?

Pe lângă controlul costurilor, există și motive legate de organizarea și documentarea proceselor.

În România, Legea nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare, modificată prin Legea nr. 49/2024, stabilește un cadru de măsuri pentru operatorii economici din sectorul agroalimentar. Acesta pune accent pe prevenirea generării risipei și pe aplicarea unor măsuri de reducere și valorificare, în ordinea priorităților prevăzute de legislație.

Normele metodologice, actualizate prin HG nr. 955/2024, detaliază procedurile și cerințele de raportare. Pentru operatorii cărora li se aplică aceste obligații, cadrul actualizat prevede raportări prin platforma națională, inclusiv transmiterea planurilor și a informațiilor aferente anului precedent, potrivit termenelor legale.

Pentru un restaurant, câteva întrebări merită verificate împreună cu persoana responsabilă de conformare:

  • Știi câtă risipă alimentară generezi și ce cantitate de resturi inevitabile rezultă din prepararea alimentelor?
  • Ai documentat măsurile prin care previi și reduci risipa?
  • Poți demonstra ce măsuri aplici și ce rezultate obții?
  • Ai identificat obligațiile de evidență și raportare care se aplică restaurantului tău?

Prevenirea risipei rămâne prioritară. O gestionare mai eficientă a resturilor inevitabile poate completa aceste eforturi, dar nu înlocuiește măsurile de prevenire și nici celelalte obligații legale.

Surse legislative: Legea nr. 217/2016, Legea nr. 49/2024, HG nr. 955/2024.

Cât te costă sistemul actual într-un an? Un exercițiu simplu

După ce ai identificat toate categoriile de costuri, următorul pas este să le centralizezi.

Nu ai nevoie de un sistem complicat. Poți începe cu un tabel simplu, folosind facturile, datele din contabilitate și o estimare a timpului dedicat operațiunilor.

Categoria de cost      Cost lunar

Colectare și transport___ lei

Timp de lucru alocat___ lei

Consumabile___ lei

Costuri suplimentare de igienizare___ lei

Costuri administrative atribuibile___ lei

Alte costuri operaționale documentate___ lei

Total lunar estimat___ lei

Pentru a obține un total anual, înmulțește costul lunar reprezentativ cu 12. Dacă activitatea este sezonieră, folosește valori diferite pentru lunile aglomerate și cele cu trafic redus.

Separat, notează costurile de oportunitate, precum spațiul ocupat sau timpul personalului care ar putea fi utilizat pentru alte activități. Acestea pot conta în decizie, dar nu trebuie confundate cu economiile directe de numerar.

De exemplu, dacă un restaurant estimează cheltuieli și resurse alocate de 1.500 lei lunar, valoarea anuală ajunge la 18.000 lei. Este un exemplu ipotetic, iar suma nu reprezintă automat un potențial de economisire de 18.000 lei.

Întrebarea importantă este cât din acest cost ar putea fi redus în mod realist prin schimbarea procesului.

Când compari sistemul actual cu o investiție nouă, folosește aceeași perioadă de analiză și include atât costurile care dispar, cât și pe cele care rămân sau apar odată cu noua soluție.

Ar putea tratarea resturilor alimentare la fața locului să reducă aceste costuri?

Una dintre alternativele pe care un restaurant le poate analiza este tratarea la fața locului a resturilor organice, folosind un composter industrial.

Echipamentele Oklin, disponibile prin Eutron, sunt concepute pentru procesarea deșeurilor organice printr-un proces biologic controlat. În funcție de model și de caracteristicile resturilor, acestea pot reduce semnificativ volumul materialului care trebuie gestionat ulterior.

Pentru un restaurant care generează zilnic cantități importante de resturi alimentare, o astfel de soluție poate modifica modul în care sunt organizate colectarea, depozitarea temporară și manipularea deșeurilor.

Dar fezabilitatea economică trebuie analizată individual.

În primul rând, contează cantitatea și tipul resturilor generate. Un restaurant cu activitate constantă și volume mari are un profil diferit de unul cu activitate sezonieră sau cu puține resturi organice.

Apoi trebuie analizate costurile actuale. Dacă tariful de colectare este fix și nu poate fi redus prin scăderea volumului, economiile directe vor fi diferite față de situația în care restaurantul plătește în funcție de cantitate sau frecvența ridicărilor.

La acestea se adaugă investiția inițială, capacitatea echipamentului, consumul de energie, mentenanța, timpul necesar operării și condițiile de instalare.

Trebuie clarificată și destinația materialului rezultat, inclusiv condițiile legale aplicabile utilizării sau predării sale. Tratarea la fața locului nu înseamnă automat eliminarea completă a colectării externe.

Un composter industrial reprezintă o investiție importantă pentru un restaurant independent. Pentru unele operațiuni, beneficiile pot justifica investiția. Pentru altele, volumul generat sau structura costurilor actuale pot face ca o astfel de soluție să fie mai puțin avantajoasă.

Tocmai de aceea, evaluarea trebuie făcută pornind de la datele restaurantului și de la costul total al fiecărei opțiuni.

Știi cât te costă gestionarea resturilor alimentare în restaurantul tău?

Într-un restaurant, multe cheltuieli operaționale sunt analizate atent: costul ingredientelor, consumul de energie, productivitatea echipei sau marja fiecărui preparat.

Gestionarea resturilor alimentare merită aceeași atenție.

Factura de colectare este un punct de plecare, dar timpul oamenilor, consumabilele, spațiul și activitățile administrative pot schimba semnificativ imaginea de ansamblu.

Odată ce ai aceste informații, poți compara mai realist opțiunile disponibile și poți decide dacă o schimbare de proces sau o investiție în tehnologie are sens pentru restaurantul tău.

Echipa Eutron te poate ajuta să analizezi volumul de resturi alimentare, costurile actuale și condițiile necesare implementării unui composter industrial Oklin.

Contactează-ne pentru o evaluare personalizată și pentru a identifica împreună soluția potrivită operațiunilor tale.

 

Cât te costă, de fapt, gestionarea deșeurilor alimentare din restaurant?