Pentru antreprenori și lideri, aceasta este una dintre cele mai dificile forme de schimbare. Presupune să privești critic produse, procese și strategii care încă generează rezultate și să identifici din timp unde este nevoie de adaptare.

Este și una dintre temele abordate de Dan Țone, CEO Eutron, într-un interviu publicat recent de Revista CARIERE, în care vorbește despre peste trei decenii de antreprenoriat și cinci mari revoluții tehnologice traversate de-a lungul carierei.

Când depui mai mult efort pentru același rezultat

Un prim semnal poate fi relativ simplu: rezultatele continuă să existe, însă devin mai greu de obținut.

Poate fi nevoie de mai mult timp pentru aceleași operațiuni. Echipa intervine tot mai frecvent pentru a corecta procese care înainte funcționau fără probleme. Costurile cresc mai repede decât rezultatele. Un produs care se vinde în continuare necesită tot mai mult efort comercial.

Dan Țone sintetizează această situație în interviul din Revista CARIERE printr-o observație relevantă pentru orice antreprenor:

„Îți dai seama atunci când simți că muncești mai mult pentru același rezultat.”

Un astfel de dezechilibru nu înseamnă automat că un model de business trebuie abandonat. Este însă un motiv bun pentru a analiza ce s-a schimbat în jurul lui.

Clienții pot vedea schimbarea înaintea companiei

Un alt semnal apare în conversațiile cu clienții.

Întrebările lor se schimbă. Problemele devin mai complexe. Apar cerințe pe care portofoliul existent nu le poate acoperi la fel de bine. Iar ceea ce diferenția compania în urmă cu câțiva ani poate deveni treptat un standard al pieței.

Tocmai de aceea, relația cu clienții poate funcționa ca un sistem timpuriu de avertizare.

Pentru o companie de tehnologie, de exemplu, poate însemna că un client nu mai caută pur și simplu un echipament, ci o soluție care să se integreze cu infrastructura existentă, să automatizeze un proces complet sau să demonstreze un impact măsurabil asupra costurilor.

Pentru alte business-uri, semnalul poate lua cu totul altă formă. Important este să observi schimbarea înainte ca diferența dintre ceea ce oferi și ceea ce are nevoie piața să devină prea mare.

Când „așa am făcut întotdeauna” începe să coste

Unele semnale vin chiar din interiorul organizației.

Procesele construite în urmă cu cinci sau zece ani pot continua să funcționeze, chiar dacă între timp au apărut alternative mai rapide sau mai eficiente. Echipele pot continua anumite activități din obișnuință, iar produsele pot rămâne în portofoliu pentru că au avut cândva un rol important.

Inerția este confortabilă tocmai pentru că nu produce întotdeauna o problemă imediată.

Costul ei apare gradual: timp pierdut, oportunități ratate, procese care se complică și resurse investite în menținerea unor activități care contribuie tot mai puțin la obiectivele companiei.

A observa aceste lucruri înainte să devină probleme majore este una dintre responsabilitățile leadershipului.

Paradoxul schimbării: cel mai greu este când încă îți merge bine

Atunci când o companie intră într-o criză, schimbarea devine inevitabilă. Opțiunile se restrâng și deciziile trebuie luate rapid.

Situația este mult mai complicată atunci când cifrele încă arată rezonabil.

De ce să schimbi ceva care funcționează?De ce să renunți la un produs care încă are clienți?De ce să investești într-un proces nou când cel actual încă produce rezultate?

În interviul din Revista CARIERE, Dan Țone punctează tocmai această dificultate:

„Este ușor să reacționezi când nu mai ai de ales. Mai greu este să te schimbi atunci când încă îți merge bine.”

Poate și mai dificilă este renunțarea la ceea ce a avut succes. Produsele, serviciile și modelele de business în care o companie a investit ani de muncă vin și cu un atașament firesc. Tocmai acest atașament poate face schimbările din piață mai greu de observat.

Adaptarea nu înseamnă să urmărești fiecare noutate

Există însă și riscul opus: schimbarea permanentă doar pentru că apare ceva nou.

Inteligența artificială, robotica, automatizarea și alte tehnologii emergente pot crea presiunea de a adopta rapid fiecare nouă tendință. Dar noutatea, în sine, nu garantează valoarea.

După ce a traversat evoluția de la marile sisteme de calcul și echipamentele periferice la PC, internet, mobilitate, automatizare, AI și robotică, Dan Țone descrie în interviu abordarea care a rămas constantă: curiozitate față de tehnologiile noi, combinată cu pragmatismul de a întreba ce problemă reală rezolvă, pentru cine și cu ce impact.

Este o distincție importantă și pentru companiile care își analizează astăzi următoarea etapă de dezvoltare. Adaptarea poate însemna o tehnologie nouă, dar poate însemna la fel de bine schimbarea unui proces, renunțarea la o activitate sau explorarea unei nevoi noi a clienților.

Cinci revoluții tehnologice și aceeași întrebare

Istoria Eutron oferă un exemplu relevant tocmai pentru că schimbarea nu a însemnat o singură reinventare.

Compania și-a început activitatea în anii '90 în zona caselor de marcat fiscale și a dezvoltat ulterior soluții pentru retail și banking. Criza financiară din 2009, care a redus puternic investițiile din sectorul bancar, a determinat o diversificare către retail alimentar, pharma și logistică. În anii următori au apărut noi direcții, de la sustenabilitate până la automatizare și robotică.

Privite retrospectiv, aceste schimbări pot părea firești. În momentul în care trebuie luate, însă, deciziile sunt rareori la fel de evidente.

Cum recunoști momentul în care trebuie să te adaptezi? Cum renunți la ceva ce a funcționat? Cum separi o tehnologie cu potențial real de una care este doar nouă? Și cum se schimbă rolul oamenilor într-o organizație pe măsură ce automatizarea avansează?

Dan Țone vorbește despre aceste întrebări, dar și despre experiențele concrete din spatele lor, în interviul amplu publicat de Revista CARIERE.